Fecunditatea sau rata concepţiei este definită ca aptitudinea unei femele însămânţate/montate de a rămâne gestantă. Reprezintă raportul procentual dintre numărul vacilor diagnosticate gestante după prima însămânţare/montă şi numărul vacilor însămânţate o singură dată, într-o perioadă de timp, calculându-se după formula:

Re sau f% = AGj/IA, x 100, în care:
AG, = vaci gestante după prima însămânţare;
IA, = total vaci însămânţate o singură dată.

Valorile normale ale acestui indice sunt de 50-70%.

O dată cu creşterea nivelului producţiei de lapte, creşte frecvenţa tulburărilor de reproducţie şi scade fecunditatea, din cauza cerinţelor metabolice crescute pentru susţinerea producţiei de lapte, în defavoarea funcţiei de reproducere.

Fecunditatea unei vaci depinde de o multitudine de factori legaţi direct de aceasta, care pot modifica probabilitatea de a rămâne gestantă. Aceşti factori includ: starea de sănătate a uterului; statusul nutriţional al femelei; schimbările recente ale condiţiei corporale şi ale stării de sănătate. Fecunditatea creşte pe măsură ce intervalul de timp de la fătare până la prima însămânţare este mai mare de 70 de zile. Exprimarea semnelor de călduri şi fecunditatea cresc o dată cu fiecare ciclu estral manifestat după fătare. Pentru a se obţine o rată de fecunditate bună (peste 60%), însămânţarea artificială trebui efectuată cel mai devreme la al treilea ciclu estral de la fătare. în cele mai bune situaţii, primul ciclu se manifestă între 17 şi 30 de zile de la fătare, iar al treilea ciclu la 60-65 de zile (primele 2-3 cicluri după fătare sunt mai scurte cu 4-5 zile). După 45 de zile de la fâtare, uterul este complet refăcut, fiind pregătit pentru o nouă gestaţie. Aportul energetic scăzut al raţiei (concentrate insuficiente) în primele două luni de la fătare poate întârzia manifestarea primului ciclu estral până la 60-70 de zile, pregătindu-se şi perioada de refacere completă a uterului.

Fătarea supune vaca la riscul apariţiei unor boli şi dereglări metabolice, care contribuie la scăderea fecundităţii. Vacile cu probleme după fătare vor avea şi rate de concepţie la jumătate, în comparaţie cu vacile fără probleme.
Excesul de energie sau proteină în raţiile din perioada repausului mamar poate crea probleme de metabolism la fel de bine ca şi insuficienţa acestora. Consumul excesiv al rezervelor proprii, asociat cu un raport scăzut de substanţă uscată a raţiei (exces de furaje suculente) la sfârşitul repausului mamar, constituie factori de risc ce pot crea mari probleme după fătare. Suplimentele minerale, în special calciul, magneziul şi seleniul, sunt importante în prevenirea apariţiei febrei laptelui (hipocalcemia), a tetaniei de iarbă (hipomagnezemia) şi a retenţiei anexelor fetale.
 

Documentatie elaborata de Negrut Radu